Indienii pe abur

Azi stateam pe net, bineinteles pierzand timpul degeaba, pentru ca nu am nici bac nici admitere anul asta… Sau cel putin asta crede creierul meu, pentru ca s-a hotarat sa ma lase balta si sa-si ia o zi libera.

Si trecand de pe site pe site, am dat de Steam. Cum la mine jocurile originale sunt la fel ca parul din cap (adica rare), va dati seama ca nu am avut motiv sa-mi fac cont. Dar ce mi-a atras atentia a fost tabul de new releases, unde se afla in frunte Everyday Shooter, un proiect de care stiam de mai mult timp, si care a fost prezentat si parca premiat la IGF 2007. Prima reactie a fost “valve nu faceau asta”, dar dupaia am vazut categoria Casual. Creierul meu nefiind prezent in situatia respectiva, am facut repede asocierea Casual=Indie si am dat click fericit, asteptand o surpriza placuta.

Bineinteles, nu a venit. Mai mult de jumate erau facute de curv… ahem, baietii de la PopCap, o companie de retardati care, usor usor, vor necroza piata casual si odata cu ea o parte importanta din piata indie. Nu pot sa nu il citez pe Yahtzee (autor al reviewurilor Zero Punctuation, pentru cine nu stie), care spunea, pe buna dreptate, ca PopCap incearca sa cucereasca publicul cu grafica dragalasa si sunete copilaresti. Ei bine, cred ca are dreptate, iar ceva ce ar fi trebuit sa invatam pana acum e ca istoria se repeta. Acum 15 ani existau Doom, copii de Doom si celelalte jocuri. Daca voiai grafica si omor te duceai la Doom. Daca voiai orice altceva, te duceai la restul.

Lumea jocurilor a avansat usor, usor, si cu ea si pretentiile in materie de grafica. Dar cred ca a fost un moment unde calitatea vizuala a depasit necesitatile gamerilor si a inceput sa fie impusa de dezvoltatori, iar banuiala mea e ca nu e un lucru care a venit de la sine. Nu era vorba numai de developeri care se intreceau intre ei, era vorba de afaceri. Singurul mod de a te remarca atunci cand aveai o echipa mediocra si o poala de bani era sa plesnesti cea mai tare grafica pe ecran. Pe langa faptul ca dadea bine in screenshoturi, era destul cat sa faca un gamer sa cumpere jocul, chiar daca mai tarziu descoperea o oribilitate sub stratul lucitor al pixelilor. De chestia asta s-au prins si companiile precum iD sau Epic, si au exploatat aceasta situatie, licentiandu-si motoarele la un numar imens de cumparatori, pe sume imense. Bisnitarilor le era mai simplu sa faca jocuri proaste, gamerii s-au obisnuit si resemnat cu ele, banii au venit din ce in ce mai multi si industria a ajuns in ziua de azi, unde EA scoate cate un FIFA pe an, care FIFA e acelasi FIFA ca anul trecut cu o animatie noua, cateva poligoane in plus si nume diferite la jucatori. Numarul de titluri ce contin “War”, “Iraq”, “Terrorism” si cuvinte din aceeasi familie au atins cifre record, in timp ce siturile si revistele de specialitate canta in struna celui care vine cu malaiul (vezi Halo 3, opera Microsoft).

In acest veceu in care se afla industria jocurilor in momentul asta, singura oaza erau jocurile indie. Dar vine PopCap, aparent niste revolutionari, care promit ca te ajuta, ca indie, sa iti vinzi jocul. Adevarul, desi nu l-am verificat pe propria piele, sunt aproape sigur ca e altul. Pentru ca atunci cand totul se reduce la bani, talentul si personalitatea trebuiesc aruncate pe fereastra.

Reintorcandu-ne la subiect, probabil ca viitorul nu e asa negru. Fiind lansat pe 8 mai, adica acum 3 zile, Everyday Shooter poate deschide calea unui val de jocuri indie distribuite prin Steam. Asta inseamna o metoda mult mai accesibila si mai putin restrictiva decat PopCap sau alte situri de profil si, evident, un profit mai mare pentru developer. Daca vom ramane cu speranta sau ceva bun se va intampla cu adevarat, asta ramane de vazut.

PS: Se pare ca pe situl iD se anunta inceperea lucrului la Doom 4. Va fi un fiasco la fel de mare ca Doom 3, sau de data asta vor respecta onoarea primului din serie? Doamnelor si domnilor, puneti pariurile.